Schelă mobilă pentru montarea sistemelor de umbrire

Fiindcă lucrarea nu se oprește la un singur gol, alegi o schelă mobilă pe care doi oameni o împing în câteva minute până la fereastra următoare. RS51, varianta de 75 de centimetri, face exact asta. Cele două lățimi din ofertă sunt aceasta și cea de 135 de centimetri a modelului RS52, iar fiecare dintre ele urcă pe aceeași scară, de la 4,2 metri în sus până la 14,2. Vezi ce ansambluri mobile se dau la închiriere și cu ce lățimi de podea.

Lățimea mică este avantajul principal atunci când parcurgi o casă întreagă. Treci pe lângă o extindere, printr-o poartă de grădină, pe o alee de dale spre spate și te oprești sub fiecare fereastră fără să demontezi ceva. Un turn de o singură persoană, cum este MiTower, care se oprește la 6,2 metri, nu ajută aici: în runda de agățat urcă doi oameni pe podea, cu pânza între ei, și fiecare are nevoie de spațiu ca să se miște.

Pe podea urcă mai mult decât crezi: console, șuruburi lungi, dibluri, ancoră chimică, o mașină de găurit cu percuție și cutia cu accesorii. Un model de interior nu are ce căuta la o astfel de lucrare; RS44 este modelul de interior, se oprește la 3 sau la 4 metri și se strecoară pe uși largi de la 70 de centimetri. Compară cotele fiecărui model la dimensiunile pe care le are fiecare variantă, apoi alege schela cu care intri cel mai ușor în spatele casei.

Punctul de prindere stă aproape întotdeauna imediat deasupra tocăriei, adică vizibil mai jos decât jgheabul. Pentru ferestre de la parter și de la primul etaj asta te duce la o treaptă între 6 și 8 metri. Peste tocărie mai rămâne loc pentru consolă și pentru trecerea cablului, iar bucata aceea intră în măsurătoare. Ia cota de la locul în care ajung roțile, fiindcă terenul din jurul casei coboară adesea spre grădină. La montarea copertinelor măsurătoarea aceasta se face o singură dată, dar pentru fiecare latură separat.

Din înălțimea de lucru scazi aproximativ doi metri, adică bucata pe care o acoperi tu cu brațul întins, și rămâne cota podelei, adică între 4 și 6 metri în cazul de față. Vrei podeaua cam la nivelul buiandrugului, ca să ții consola la înălțimea pieptului în timp ce trasezi. Cum arată o astfel de poziție este descris la o poziție de lucru la șase metri. Alege apoi treapta imediat superioară dacă ezitezi între două valori, fiindcă un turn prea scurt te obligă să lucrezi cu brațele întinse toată ziua.

Măsoară fiecare latură separat, fiindcă nu toate ajung la aceeași cotă. Spatele casei are adesea o extindere cu acoperiș plat peste care lucrezi, iar o lucarnă în pantă urcă punctul de prindere cu încă un etaj. Parcurge deci toată casa înainte să fixezi treapta, ca să nu descoperi a treia zi că un singur gol cere altceva. Tabelul pe niveluri se află la cota potrivită pentru fiecare nivel al casei. Fixează treapta cea mai mare de pe listă și închiriază o singură dată.

Pentru că faci mai multe ferestre, locul de staționare nu este unul singur, ci un șir de locuri. Parcurge fațada înainte să sosească setul și uită-te la fiecare gol dacă cele patru stabilizatoare pot fi desfăcute acolo. O terasă înălțată, un șopron lipit de zid sau o lumină de subsol coborâtă sub fereastra de bucătărie fac uneori poziția aceea inutilizabilă. Atunci muți turnul o jumătate de metru și lucrezi golul din lateral, cu podeaua întoarsă spre fereastră.

Suprafața se schimbă pe aceeași latură mai des decât te aștepți. În fața intrării ai pavaj, alături începe un rond plantat, iar spre spate apare pietriș sau gazon. Ține la îndemână plăci rigide pentru fiecare roată, verifică nivela după fiecare mutare și nu te baza pe faptul că a stat drept la fereastra anterioară. Pe o pantă lucrezi cu picioarele reglabile ale schelei, nu cu ce găsești pe lângă casă. O jumătate de cărămidă sub o roată se rotește la prima apăsare.

Mutatul are propriile lui reguli, iar ele nu se negociază. Podeaua trebuie goală, fără scule și fără console, nimeni nu rămâne sus, stabilizatoarele se strâng, iar împinsul se face în doi, pe teren tare și plan. După fiecare oprire desfaci din nou stabilizatoarele complet și pui roțile pe frână. Ordinea completă este descrisă la pașii de urmat la ridicare și la mutare. Notează pe schiță ordinea golurilor, ca schela să parcurgă casa într-un singur sens și să nu revii de două ori în același loc.

Pentru o fațadă întreagă socotești în practică trei zile. Prima este runda de măsurat și de găurit, în care marchezi pozițiile la fiecare gol, controlezi materialul din spatele tencuielii și fixezi consolele. A doua rundă este cea de agățat, în care pânzele intră în console și se reglează. Între ele cade adesea o zi în care aștepți materialul sau a doua pereche de mâini, iar ziua aceea intră în perioada de închiriere ca oricare alta.

Împărțirea în două nu este un ocol, ci o scurtătură. În prima rundă afli care laturi dau bătăi de cap și ce dibluri nu prind, așa că mergi o singură dată după material în loc să întrerupi montajul de trei ori. În a doua rundă lucrezi fără surprize, cu tot ce trebuie deja pregătit pe podea. Cine sare peste împărțirea asta ajunge de obicei la patru zile în loc de trei, cu turnul stând degeaba între drumuri.

Structura zilelor te ajută să adaugi rezerva fără ezitare. Primele 24 de ore se socotesc la tarif întreg, iar fiecare zi de după ele intră cu 95 la sută mai puțin, deci ziua de așteptare dintre runde nu cântărește cât pare. Cum se adună zilele este explicat la felul în care se face socoteala pe zile. Adaugă o zi dacă ai mai mult de patru goluri, fiindcă montajul copertinelor înaintează mai încet decât arată calculul făcut la masă.

Podeaua măsoară 245 de centimetri, exact cât îți trebuie ca să ai în față ambele console ale unei copertine fără să muți nimic. Pornește de la orientare. Spre sud soarele stă sus, iar o copertină cu ieșire mare oprește radiația înainte de geam. Spre vest soarele intră pe sub pânză, așa că acolo funcționează mai bine ceva care coboară pe toată înălțimea ferestrei. Latura de nord rareori cere ceva. Alege deci ce montezi la fiecare fereastră înainte să urci pe schelă cu bormașina.

Urmează întrebarea în ce se prinde consola, iar răspunsul diferă de la un gol la altul. În zidărie plină un diblu obișnuit ține; într-un perete cu strat de aer, cărămida exterioară nu duce singură forțele și prinderea merge până în peretele portant. Pe o fațadă cu termoizolație traversezi stratul cu distanțiere, iar în spatele unei placări de lemn cauți riglele. În blocuri cu goluri folosești ancoră chimică, iar la fiecare tip de perete verifici prinderea înainte să urci pânza pe podea.

La final vine trasajul comun pe toată latura. Consolele stânga și dreapta stau la același nivel, altfel pânza iese strâmb și se adună într-o parte, iar cotele se verifică cu laserul, nu după marginea tocăriilor. Stabilește tot atunci pe unde intră cablul motorului și dă gaura cu pantă spre exterior. Dacă montarea marchizei se combină cu altceva la aceleași goluri, vezi montajul rulourilor exterioare pe aceeași fațadă. Ordinea contează, fiindcă a doua lucrare cere aceeași poziție a turnului.

Setul ajunge la tine în piese numărate: cadre, contravântuiri, podele, balustrade, roți pivotante și stabilizatoare. Ridicarea o faci singur, cu manualul din pachet și cu filmul de montaj de pe site. Alege pentru teanc un colț pe lângă care treci în amândouă rundele, de pildă lângă poartă sau într-un capăt al aleii, ca să nu ocolești o grămadă de țevi de fiecare dată când muți schela la fereastra următoare. Un colț de gazon merge la fel de bine ca pavajul.

Dacă apeși pe comandă într-o zi lucrătoare înainte de ora 15:00, piesele ajung la tine în ziua lucrătoare imediat următoare. Așa începi dimineața cu ridicarea, nu cu așteptarea. Data la care setul pleacă înapoi o alegi tot tu, iar la lucrarea asta merită să o pui după runda de agățat, nu între cele două runde, fiindcă o a doua ridicare a turnului mănâncă exact timpul pe care voiai să îl economisești la închiriere, iar montarea copertinelor se oprește oricum până atunci.

Poți veni și singur după piese: preluarea nu costă nimic și se face în Amsterdam, la Zeeburgerpad 89, 1019 AD, dacă ai remorcă și un al doilea om la încărcat. La sfârșit desfaci turnul, aduni componentele în teancul dinainte stabilit și ele pleacă de acolo. Ce ține de drum și de ridicare este explicat la felul în care ajunge setul la adresa ta. Numără componentele la plecare, exact cum le-ai numărat când au sosit, ca să nu rămână o balustradă în tufiș.

Norma EN 1004 pune platforma în clasa de încărcare 3, care permite 200 de kilograme pe fiecare metru pătrat. În runda de găurit rămâi mult sub această valoare, dar la agățat se adaugă greutatea a doi oameni și a casetei de pânză ridicate odată cu ei. Așază atunci pânza culcată pe podea în loc să o rezemi în picioare de balustradă. Ce înseamnă norma este explicat la clasa de încărcare a platformelor. Cifra aceasta se referă la fiecare metru pătrat de podea, nu la schela întreagă luată la un loc.

Regulile din jurul urcării se respectă la fiecare dintre cele câteva opriri, nu doar la prima. Roțile stau pe frână cât timp este cineva pe podea, stabilizatoarele se desfac până la capăt și se blochează, urcarea se face pe interior, cu mâinile libere, iar materialul urcă separat, cu frânghia. Pe vânt puternic lasă pânzele jos: o copertină desfăcută prinde aer ca o velă și smucește tot ce este prins de ea, inclusiv turnul de sub ea.

Ce merge prost pornește aproape mereu de la prindere. Un șurub oprit în cărămida exterioară a unui perete cu strat de aer ține până la prima furtună, iar o consolă înșurubată în profilul tocăriei nu ține deloc. Dă o gaură de probă la fiecare latură și simte ce este în spate înainte să comanzi ancorele. La montarea ecranelor verticale problema este aceeași, fiindcă ghidajele lor trag în jos pe toată înălțimea golului. Regulile generale sunt strânse la ce se cere la lucrul pe platforme.