Schelă mobilă pentru curățarea acoperișului

Pentru lucrarea asta varianta lată RS52 de la Altrex este alegerea firească, cu podina ei de 135 de centimetri. La curățarea acoperișului stau pe platformă mai multe lucruri decât îți închipui dinainte: o găleată cu soluție, o perie cu coadă, un furtun strâns colac care vrea mereu să se desfacă în toate părțile și un sac pentru mușchiul desprins. Pe o podină îngustă te împiedici de ele, iar cu tălpile ude vrei o jumătate de metru liber pe lângă tot materialul.

Lățimea aceea ajută și la poziția în care lucrezi. Te apleci spre țiglă, împingi de la tine și tragi înapoi, iar atunci o podină adâncă este mai comodă decât o scândură pe care încapi exact. Dacă lucrezi în doi, unul clătește în timp ce celălalt golește jgheabul care se umple din nou cu mâl chiar în timpul lucrului. Ce lățimi mai există în ofertă și cum arată fiecare dintre ele vezi la oferta de schele mobile de închiriat.

Varianta îngustă RS51 de 75 de centimetri rămâne totuși în joc atunci când în spatele casei ajungi doar printr-o poartă strâmtă, fiindcă un turn care nu ajunge la locul lui nu are niciun folos, oricât ar fi el de lat pe hârtie. Socotește însă că vei coborî mai des după material și că sacul cu mușchi va sta undeva jos, nu lângă tine. Măsoară poarta înainte de rezervare, cu balamalele și cu stâlpii incluși în cifră.

La curățarea acoperișului nu măsura până la jgheab, ci până la cel mai de sus punct pe care mai vrei să îl atingi cu peria sau cu lancea. La majoritatea caselor cu două niveluri asta cade pe al treilea sau pe al patrulea rând de țiglă și ajungi între 8 și 12 metri. Dacă vrei mai departe pe pantă, nu ridici turnul mai sus, ci iei o coadă mai lungă, fiindcă mersul pe țiglă nu intră în discuție la o astfel de lucrare.

Socoteala rămâne simplă: iei înălțimea podinei și adaugi la ea aproximativ doi metri de prindere, iar rezultatul este chiar cifra pe care o dai la închiriere. Aici merită să te așezi mai degrabă în partea de sus a intervalului decât să nimerești cifra exact, fiindcă lucrul cu brațele întinse deasupra capului este greu, iar apa de clătire îți intră pe mâneci și pe la guler. Vezi cum arată treapta de montaj potrivită la doisprezece metri înălțime de lucru.

Ce se întâmplă la o alegere prea joasă afli abia sus, pe podină. Rândurile de jos ies curate, dar la rândul următor nu mai ajungi, iar el rămâne verde și se vede de la poartă, în contrast cu restul suprafeței. Pentru fâșia aceea ai apoi nevoie de încă o perioadă și de încă un montaj, ceea ce costă mult mai mult decât o treaptă în plus luată de la început. Măsoară de pe pavajul pe care vor sta roțile.

Poziția o alegi la lucrarea asta de două ori: o dată pentru tine și o dată pentru tot ce coboară. Sub marginea la care lucrezi ajunge un amestec de apă, de mușchi și de nisip, iar el caută întotdeauna locul cel mai de jos. O terasă cu rosturi, un strat de flori cu plante perene sau aleea pe care stă mașina vecinului nu sunt deci locuri fericite. Întinde acolo o folie sau o prelată veche înainte să montezi turnul.

Sub roți vrei un teren care rămâne ud și totuși poartă greutatea. Pavajul și dalele sunt bune; iarba pe care apa ta o transformă într-o oră în noroi, nu. Ține minte diferența de nivel dintre grădină și terasă, spațiul cerut de cele patru stabilizatoare și furtunul care urcă de la robinet până la tine. Dacă terenul se lasă sau are pantă, pune tălpi de repartiție și verifică poziția în fiecare dimineață, înainte de prima urcare.

Gândește-te și la ce se află în jurul tău. Apa murdară sare mai departe decât crezi, iar depunerile venite de pe un acoperiș lasă dâre verzi pe lemnărie albă, pe geamuri și pe gard. Anunță vecinii dacă poziția stă lângă limita de proprietate și strânge de pe terasă tot ce nu vrei să speli a doua oară. O jumătate de oră de pregătire acolo jos îți scutește apoi o zi întreagă de curățenie după terminarea lucrării.

Curățarea cere mai multe zile decât estimează lumea, fiindcă lucrarea merge în treceri. Întâi dai jos stratul gros de mușchi, apoi clătești, apoi descoperi că jgheabul s-a înfundat cu tot ce ai periat, iar la final mai treci o dată pe la locurile care abia uscate arată cum au ieșit cu adevărat. Pentru un acoperiș înclinat obișnuit, pe două niveluri, ajungi astfel la trei sau chiar patru zile de închiriere, cu mutările și cu strânsul incluse.

În program intră și o zi de așteptare. O suprafață tratată trebuie de obicei să se usuce ca să poți vedea dacă mai stă verde între suprapuneri, iar dacă pui apoi un produs, vrei după el o perioadă uscată. Așază lângă asta vremea de toamnă și știi că o zi pierdută se poate întâmpla oricând. La tarif nu doare: numai primele douăzeci și patru de ore se socotesc întreg, iar fiecare zi următoare vine cu 95 la sută mai puțin.

Planifică deci perioada de închiriere în jurul unui șir de zile uscate și nu strâns lipită de weekend. O zi în plus pusă la coadă este cea mai ieftină asigurare pe care o poți lua împotriva unei averse de toamnă, în timp ce o a doua comandă înseamnă transport, montaj și demontaj de la capăt. Cum se leagă lucrarea asta cu restul lucrurilor pe care le faci de la marginea acoperișului vezi la lucrările de acoperiș.

Dintr-o poziție ai o fâșie de lucru cât lungimea podinei, adică 245 de centimetri de streașină cu rândurile de țiglă pe care le mai prinzi deasupra ei. Termină fâșia complet înainte să muți turnul: întâi periat sau clătit de sus în jos, apoi golit jgheabul de sub tine, apoi verificat dacă mai stă mușchi între suprapuneri. Așa nu te întorci la un loc pe unde ai trecut deja, iar asta îți economisește o jumătate de zi.

Ce urci cu tine hotărăște de câte ori cobori. Un furtun cu un robinet pe care îl deschizi și îl închizi de la sol scutește multe coborâri, la fel ca o găleată în care ajunge mușchiul desprins în loc să cadă în jgheab. Pune furtunul într-o buclă largă peste balustradă, fiindcă tras strâns pe lângă un montant îți smucește brațul la fiecare mișcare pe care o faci, iar pe podină devine o sfoară de împiedicat.

Ce se subestimează cel mai des este ritmul de lucru. Primii doi metri merg repede, iar abia după ei vezi cât s-a prins de fapt pe țiglă. Pe latura de nord stratul este cel mai gros și îți ia dublul timpului față de latura însorită, așa că împarte lucrarea între dimineață și după-amiază în funcție de asta. Socotește pe fiecare poziție mai mult decât ți-ar plăcea și vei încheia perioada fără telefoane.

Setul ajunge la tine ca piese desfăcute și numărate una câte una, pe care le montezi apoi singur. Alege dinainte unde are voie să stea grămada de piese și ține locul acela departe de fâșia pe care va curge apa de clătire, fiindcă piesele lăsate în noroi se spală de două ori. O comandă intrată într-o zi lucrătoare, înainte de ora 15:00, este pregătită la tine în următoarea zi lucrătoare, la adresa trecută în formular.

Montajul rămâne treaba ta, cu manualul primit alături și cu filmul care îți arată pas cu pas ordinea pieselor. Cu doi oameni ești gata într-o jumătate de zi, deci pune și jumătatea aceea de zi în planul tău. Fiindcă alegi singur atât ziua de livrare, cât și ziua de ridicare, poți potrivi totul cu prognoza: curățarea se face pe o zi uscată și fără vânt, iar turnul vrei să stea deja montat acolo cu o zi înainte de asta.

Când termini lucrarea, demontezi turnul și lași totul complet la un loc, iar noi venim în ziua stabilită să luăm setul înapoi. Clătește bine fiecare piesă cu furtunul înainte să le stivuiești, fiindcă mușchiul și nisipul uscate pe podine se curăță foarte greu mai târziu, iar la numărătoare se vede tot. Cât costă drumul mașinii până în provincia ta stă scris la costurile de livrare, cu dus și cu întors cuprinse amândouă în aceeași sumă fixă.

Podina acestor schele ține 200 de kilograme pe metru pătrat și corespunde clasei de încărcare 3 din EN 1004. La o curățare umpli cifra asta mai repede decât pare: doi oameni, o găleată cu apă, un furtun plin și un sac cu mușchi ud cântăresc împreună destul de mult. Materialul ud atârnă de câteva ori mai greu decât cel uscat, deci nu ține sacul sus toată ziua, ci lasă-l jos cu o frânghie din când în când.

Regulile obișnuite rămân toate în picioare, iar la lucrul cu apă ele contează dublu. Blochează amândouă perechile de roți înainte să pui piciorul pe prima treaptă a scării, nu deplasa niciodată o poziție pe care stă cineva sau ceva și oprește lucrul de îndată ce vântul se întețește, fiindcă atunci ceața de la lance zboară în toate direcțiile. După fiecare mutare verifică dacă stabilizatoarele ating din nou ferm solul, chiar dacă ai înaintat doar doi metri.

Riscul adevărat la lucrarea asta este alunecarea. O podină cu un strat de apă, de alge și de nisip pe ea este înșelătoare, așa că mătur-o la capătul fiecărei fâșii și lucrează în încălțăminte care ține pe aluminiu ud. Verifică din când în când și treptele scării interioare, fiindcă acolo ajunge același amestec fără să bagi de seamă. Un lighean cu apă curată ținut sus îți spală mâinile și tălpile mai des decât ai crede.