Schelă mobilă pentru lucrări în interior

Alegerea începe de la ușă, nu de la tavan. Schela de interior RS44 urcă între 3 și 4 metri înălțime de lucru și intră pe o ușă din casă începând de la vreo 70 de centimetri deschidere, așa că trece întreagă din hol în dormitor. Pentru un tavan de locuință, pentru un palier și pentru golul de la casa scării atât ajunge, iar în plus rămâne un turn pe care îl ridici și îl muți fără să chemi pe cineva să îl țină.

Greutatea contează la fel de mult ca lățimea, fiindcă la lucrările în interior ridici piesele pe scări și le porți pe după coturi. Cadrele de aluminiu se duc una câte una, iar o cameră întreagă se ridică într-un sfert de oră dacă ai întins piesele pe covor în ordinea de montaj. Ce cuprinde închirierea unei schele de interior vezi pe pagina modelului, cu dimensiunile pe care le compari cu golul cel mai strâmt din casa ta.

Există și lucrări în interior pentru care schela aceasta nu ajunge: un hol de bloc cu galerie, un atrium sau o hală mică de birouri. Acolo intri cu un turn de exterior, curat, cu roți șterse și cu folie pe drum. Diferența dintre cele două tipuri, cu avantajele fiecăruia, este pusă cap la cap la alegerea între cele două tipuri de schelă, unde vezi și de la ce înălțime nu mai are rost varianta de interior într-o casă obișnuită de locuit.

Într-o locuință nu urmărești metri, ci tavane. Pune metrul jos, acolo unde ajung roțile, și citește până la punctul în care lucrezi, cameră cu cameră, fiindcă o odaie veche din față stă adesea cu o jumătate de metru mai sus decât dormitorul din spate. Notează maximul de pe listă și închiriază după el, apoi coboară platforma acolo unde tavanul este mai jos. O treaptă în minus se reglează în două minute, dar un turn prea scurt nu crește.

Socoteala este simplă: locul în care stau tălpile tale, plus încă doi metri de braț ridicat deasupra capului, iar totalul este înălțimea de lucru. Sub un tavan de doi metri șaizeci vrei deci să stai jos, ca să prinzi doza cu cotul îndoit, în timp ce într-un hol înalt de trei metri și jumătate urci mai sus. Cifrele pe fiecare treaptă, cu exemple luate din locuințe obișnuite, le vezi la patru metri înălțime de lucru.

Fii atent la ce atârnă din tavan înainte să alegi treapta. O grindă aparentă, un tavan fals lăsat, o conductă de ventilație sau o lustră mare îți iau exact centimetrii pe care mizai, iar la lucrările în interior descoperi asta abia când capul ajunge acolo. Măsoară înălțimea liberă sub obstacol, nu sub tavan, și scoate lampa înainte de a intra cu turnul în cameră, ca să nu pierzi o poziție întreagă din cauza ei. Comparația pe etaje stă la lucrul la nivelul primului etaj.

Desenează drumul înainte să vină setul, nu în dimineața în care începi. Pornești de la ușa de la stradă, treci pe hol, cotești la scară, urci la etaj și intri în fiecare cameră de pe listă. Notează golul cel mai strâmt de pe acest drum, nu ușa cea mai largă: o ușă de baie, un toc gros de bucătărie sau mâna curentă a scării hotărăște dacă turnul trece întreg sau dacă scoți o platformă pentru câțiva metri de hol.

Pragurile și pardoselile se pregătesc la fel de serios. Peste un prag ridici turnul, nu îl tragi, fiindcă roțile se opresc în lemn și smucitura se simte până sus. Pe parchet, laminat sau vinil pui carton dur pe toată fâșia pe care rulezi și prinzi marginile cu bandă, ca folia să nu alunece sub roți. Șterge talpa fiecărei roți de praf și de așchii înainte de a intra într-o cameră cu pardoseală sensibilă, fiindcă tocmai bobul de nisip prins acolo zgârie lacul la prima împingere.

Gândește și ce se întâmplă cu casa în jurul tău în zilele în care închiriezi. Ușile rămân deschise și blocate, covorul se strânge, lampa de podea și măsuța ies din drum, iar colțurile de perete primesc câte o bucată de carton, pentru că un montant atins lasă o urmă pe care o vezi de la intrare. Cine are copii sau un câine în casă închide camera de lucru cât timp turnul stă ridicat acolo, iar seara coboară platforma la nivelul de jos. Un drum gândit dinainte îți scutește o demontare la mijlocul zilei.

Socotește pe camere, nu pe operații. Într-o cameră cu două sau trei puncte pe listă intri, ridici turnul, rezolvi tot ce este sus și cobori, iar asta cere de obicei o oră și un sfert cu tot cu mutat mobila. Cinci camere înseamnă deci o zi bună, iar o casă pe două niveluri, cu palier și casa scării, se întinde firesc pe două sau trei zile, mai ales dacă ceva trebuie așteptat, prins sau chituit înainte de finisare.

Perioada o alegi ceva mai largă decât zilele de lucru. Numai primul interval de douăzeci și patru de ore se plătește întreg; orice zi adăugată după el vine cu nouăzeci și cinci la sută mai jos, așa că o zi de rezervă rămâne o alegere ieftină. La lucrările în interior asta prinde bine, fiindcă apar mereu treburi nevăzute: o doză fără cablu, un dibluit în gol sau un tavan de rigips care nu ține șurubul și cere o piesă pe care nu o ai în casă.

Mai există un motiv pentru care merită să iei zilele împreună. Fiecare montare nouă a turnului costă timp, așa că nu are sens să chemi setul de trei ori pe an pentru trei puncte diferite. Strânge lista pe hârtie, adaugă tot ce ai amânat de un an și rezolvă totul într-o singură perioadă, cu setul deja adus în casă. Așa plătești o singură dată drumul dus și întors al pieselor și scapi de trei dimineți pierdute cu montatul. Cum se numără intervalele afli la lista de verificare înainte de comandă.

Puntea are 245 de centimetri lungime, ceea ce înseamnă că dintr-o poziție prinzi de obicei toată lățimea unei camere obișnuite, de la peretele cu fereastra până la mijlocul tavanului. Fă o listă pe cameră înainte de a urca: corpul de iluminat, detectorul de fum, șina de perdea, colțul plin de praf, fisura de lângă coș. Rezolvă tot ce ține de locul acela într-o singură ridicare, în ordinea firească, de la treaba murdară spre cea curată.

Ordinea aceasta economisește o urcare din trei. Întâi găurești și șlefuiești, apoi aspiri praful, apoi montezi piesele și abia la sfârșit atingi finisajul, ca să nu murdărești ce tocmai ai făcut. Ține materialul pe punte grupat pe operații și lasă jos tot ce nu folosești în camera curentă, fiindcă un turn de interior este îngust și orice cutie în plus îți taie drumul exact acolo unde calci. Coboară cu materialul în brațe doar când schimbi camera, nu la fiecare piesă pe care o montezi în tavan.

Lucrezi cu ambele mâini libere, ceea ce schimbă complet felul în care prinzi lucrurile deasupra capului. Un suport de televizor se ține cu o mână și se înșurubează cu cealaltă, un detector se răsucește pe soclu fără să te întinzi, iar o șină de perdea se aliniază dintr-o singură privire pe toată lungimea. Pentru finisarea camerei după ce ai terminat montajul, cu ordinea straturilor pe care o ceri, pașii stau la vopsit în interior.

Termenul de comandă este ora 15:00; ce intră până atunci pleacă spre adresa ta pentru ziua lucrătoare imediat următoare. Setul se lasă acolo unde te înțelegi: pe trotuar, la ușa de la stradă sau pe alee. Piesele intră în casă pe brațele tale, ceea ce merge bine tocmai fiindcă vin desfăcute, iar montajul îl faci tot tu, după manualul și filmul primite odată cu setul. Noi nu venim să ridicăm turnul în camera ta și nu îl aducem gata montat pe roți.

A doua variantă: ridici setul chiar tu de la Zeeburgerpad 89, 1019 AD Amsterdam, unde nu plătești nimic pentru asta, dacă suni înainte și fixezi o oră. Ai nevoie atunci de un portbagaj sau de o remorcă în care intră cadrele întregi, fiindcă piesele sunt ușoare una câte una, dar lungi. Pentru o locuință din centrul unui oraș, cu parcare grea și cu străzi înguste, livrarea la adresă rămâne de obicei varianta liniștită, iar sumele fixe le vezi la costurile de livrare pe provincie.

La sfârșit desfaci turnul, cari piesele afară și le lași grupate în locul stabilit, ca să se numere repede. Lasă o jumătate de oră pentru asta în ultima dimineață, mai ales dacă ai lucrat la etaj și ai de coborât platformele pe scară. Dacă lista s-a lungit între timp și îți mai trebuie o zi, un telefon dat din vreme rezolvă mutarea zilei de ridicare, cât timp setul nu este promis deja altcuiva pentru dimineața următoare.

Norma EN 1004 încadrează turnul în clasa a treia de încărcare, cu două sute de kilograme admise pentru fiecare metru pătrat. În limita asta intri tu, cutia de dibluri, mașina de găurit și piesa pe care o montezi, dar numai dacă greutatea stă răspândită, nu îngrămădită într-un colț. Urcă pe dinăuntru, cu mâinile libere, și blochează roțile la fiecare oprire, chiar și pentru cinci minute, fiindcă pe o pardoseală lăcuită un turn nefixat pleacă mai ușor decât pe beton.

Curentul se oprește de la tablou înainte să atingi o doză, un corp de iluminat sau un detector, iar apoi verifici cu creionul de tensiune chiar acolo sus, la punctul de lucru. Pune un semn pe siguranța scoasă, ca altcineva din casă să nu o ridice la loc cât ești pe punte cu ambele mâini ocupate. Regulile de bază, cu tot cu ce se cere la lucrul de unul singur, stau la regulile pentru lucrul la înălțime.

Ce iese prost la lucrările în interior iese prost mereu la fel: cineva urcă pe balustradă ca să prindă ultimii zece centimetri, cineva mută turnul cu materialul rămas sus sau lasă platforma coborâtă doar pe jumătate. Mută întotdeauna gol, cu roțile curate, și verifică sprijinul înainte de prima treaptă a zilei de lucru. Încă ceva de știut dinainte, ca să nu cauți degeaba: la noi nu intră în chirie schelăria fixă de fațadă, sistemele modulare și nici platformele ridicătoare.