Schelă mobilă pentru lucrări la balcon

La lucrările de balcon alegerea cade pe RS51 de la Altrex, varianta îngustă de 75 de centimetri. Talpa subțire este aici argumentul hotărâtor, fiindcă turnul trebuie să ajungă sub placă, iar acolo dai imediat peste un zid scund de grădină, peste bordura unui strat de flori sau peste colțul unei magazii. Cu cât talpa este mai îngustă, cu atât te apropii mai mult de peretele de sub consolă, iar varianta lată de 135 de centimetri rareori încape acolo.

Modelul lat intră totuși în discuție dacă lucrezi în doi sub aceeași placă sau dacă urcă plăci și proptele. Atunci ai nevoie de suprafață, nu de subțirime, iar poziția de alături o suportă de obicei mai bine decât cea de dedesubt. Compară cele două tălpi cu fâșia pe care o ai la dispoziție, măsurată în punctul ei cel mai strâmt. Toate variantele stau una lângă alta la închirierea de schele mobile, cu tălpile trecute alături de fiecare model.

Schela de interior RS44 nu ajunge la înălțimea asta și este gândită pentru camere, unde trece prin ușă începând de la 70 de centimetri lățime și urcă 3 până la 4 metri. MiTower duce un singur om și un material puțin, iar la un balcon cari găleată, troacă, șpaclu, perie și scule de spart. Rămâi așadar la o schelă de exterior și hotărăște lățimea după fâșia dintre casă și gard, nu după ce ți-ar plăcea să ai sub picioare.

Dacă balconul stă la primul nivel, fața de dedesubt a plăcii se află pe la trei metri, iar mâna curentă a parapetului pe la patru. De aici iese o înălțime de lucru între 4,2 și 6,2 metri, intervalul în care o schelă îngustă rămâne comodă. Cifra pe care o comanzi nu este însă înălțimea tălpilor tale: la înălțimea podinei se adaugă aproximativ doi metri de prindere, iar suma lor se numește înălțime de lucru, adică tocmai cifra cerută în formular.

Sub o placă de beton socoteala aceasta nu mai funcționează. Acolo nu ridici brațele doi metri, fiindcă după o jumătate de metru ajungi cu degetele în beton. Pentru lucrul de dedesubt te iei deci după înălțimea podinei și nu după înălțimea de lucru: podina trebuie să stea atât de sus încât să prinzi comod placa, cu brațele ridicate. În practică închiriezi la balcon o treaptă mai mare decât ar ieși din mâna curentă. Vezi șase metri înălțime de lucru.

Dacă alegi totuși prea strâmt, o simți din prima oră. De pe o podină joasă lucrezi cu brațele întinse deasupra capului, ritmul scade, iar mortarul și vopseaua ți se scurg pe mâneci. Măsoară de aceea, de la nivelul pe care se vor sprijini roțile, distanța până la fața de dedesubt a plăcii, notează cifra și pune-o lângă treptele disponibile. Ia treapta care îți lasă puțin aer, pentru că o podină cu un cadru prea puțin nu se mai corectează în ziua lucrării.

Pentru un balcon folosești două poziții. Prima stă sub placă, cu podina chiar sub beton, și îți trebuie pentru fața de dedesubt, pentru gura de scurgere și pentru racordul cu peretele. A doua stă alături sau puțin în față, astfel încât muchia și parapetul să îți vină drept în față, nu deasupra capului. Socotește deci că muți turnul cel puțin o dată în timpul lucrării și ține liber terenul pentru amândouă pozițiile, chiar dacă a doua vine abia în ziua a treia.

Terenul trebuie să fie plan, iar stabilizatoarele trebuie să iasă pe toate cele patru laturi. Sub un balcon asta e mai greu decât alături: acolo stau de obicei un suport de biciclete, un strat de flori, o magazie sau tocmai căminul de apă pluvială în care ai vrea să pui un picior de sprijin. Uită-te și la înălțimea liberă, fiindcă montezi până aproape de beton, iar ultimele piese trebuie totuși basculate în poziție, ceea ce cere câțiva centimetri liberi în plus.

Dacă stai la bloc, fâșia de sub balcon este de cele mai multe ori spațiu comun. Anunță administratorul sau comitetul asociației că vine un turn și spune câte zile rămâne, mai ales dacă poziția blochează o intrare, un loc de parcare sau drumul spre containere. Un afiș la scară cu datele lucrării scutește multe discuții și te obligă oricum să delimitezi zona de dedesubt, dacă lucrezi peste o alee folosită de toți locatarii scării în drum spre stradă.

Un balcon nu se rezolvă dintr-o singură mișcare. Începi cu curățarea și cu spartul betonului desprins, refaci muchia și lăcrimarul, treci apoi peste fața de dedesubt, iei parapetul la rând și verifici la final scurgerea. Fiecare dintre pașii aceștia cere altă poziție și are timpul lui de așteptare. Pentru un singur balcon închiriezi de aceea patru sau cinci zile, iar la două balcoane unul peste altul mai adaugi liniștit încă două zile de rezervă.

Așteptarea vine din material, nu din tine. Mortarul de reparație trebuie să lege înainte de vopsea, iar un strat pe fața de dedesubt cere uscare fără praf ridicat de jos. Din fericire, tariful întreg se aplică numai primelor douăzeci și patru de ore, iar de acolo încolo fiecare zi de închiriere costă cu nouăzeci și cinci la sută mai puțin. O zi de uscare în plus cântărește deci aproape nimic în suma finală a rezervării.

Planifică lucrarea în jumătăți de zi, nu în ore și nici în sferturi. Lucrul deasupra capului merge mai încet decât ești obișnuit, brațele obosesc repede și înaintezi în suprafețe mici, iar la un balcon lung asta se adună. Dacă intri și în parapet, mai pune o zi. Compară ritmul cu al altor lucrări de întreținere pe care le-ai făcut, fiindcă tocmai subestimarea timpului te trimite la un al doilea transport, cu montaj și demontaj luate de la capăt.

Sub placă lucrezi pe fâșii. Cu o podină de 245 de centimetri ai la fiecare poziție peste doi metri de beton deasupra ta, adică la un balcon obișnuit cea mai mare parte a feței de dedesubt. Termină fâșia complet, dinspre perete spre muchie, și abia apoi mută turnul. Așa știi tot timpul ce ai reparat, fiindcă de jos o placă lucrată pe jumătate pare gata în timp ce colțurile de lângă perete sunt încă deschise și nereparate.

Pe urmă schela iese în afară, în poziția de alături. De acolo faci muchia, lăcrimarul și parapetul, iar lucrul se schimbă complet: ai totul în față și înaintezi pe lățime, nu pe verticală. Lasă scurgerea la final, cât încă mai ești sub placă, fiindcă spălarea ei se face mai bine înainte de stratul nou. Fiecare mutare costă un sfert de oră, deci scrie ordinea pozițiilor pe hârtie înainte de prima urcare și lipește hârtia pe ușa magaziei.

Urcă doar materialul pe care îl consumi într-o jumătate de oră. Când lucrezi deasupra capului, tot ce prisosește ajunge pe mânecă, pe podină și la final pe dalele de dedesubt, iar o găleată plină stă oricum în drum. Ochelarii de protecție și o șapcă groasă nu sunt un moft aici, ci scule de lucru. Dacă intră în vopsea numai parapetul, iar placa rămâne cum este, uită-te la lucrările de vopsitorie, unde pregătirea suportului cântărește la fel de mult.

Primești un set complet, numărat bucată cu bucată: montanți, podine, diagonale, balustrade și roți. Alege dinainte un loc pentru grămada asta și nu o pune chiar sub balcon, fiindcă acolo urmează prima poziție de montaj. O alee, un loc de parcare sau marginea grădinii merg mai bine și îți scutesc un drum de cărat. Dacă rezervi într-o zi lucrătoare, înainte de ora 15:00, livrarea poate fi gata în următoarea zi lucrătoare, la adresa pe care ai trecut-o în comandă.

Ziua în care sosește setul și ziua în care pleacă le stabilești tu. La un balcon le potrivești după ritmul reparației: întâi montajul turnului, apoi spartul și reparația, abia la final vopseaua. Montajul îl faci în regie proprie, cu manualul primit și cu filmul care arată pașii pe rând. Sub o consolă ține minte că ultimele piese nu se ridică drept în sus, deci stabilește înălțimea podinei înainte să începi să stivuiești cadrele, altfel desfaci un nivel întreg pe loc.

Ridicarea pe cont propriu este posibilă, cu programare și fără cost, din Zeeburgerpad 89, 1019 AD Amsterdam, dacă ai un vehicul în care intră țevile cele mai lungi. Dacă alegi varianta cu transport, venim să luăm setul de piese după terminarea lucrării, în ziua stabilită. Demontarea rămâne la tine: desfaci turnul, aduni piesele complete într-un singur loc și le lași accesibile. Tarifele pe provincie stau la costurile de transport, cu suma pentru dus și cea pentru întors trecute separat.

Podina pe care stai intră în clasa de încărcare 3 din norma EN 1004, ceea ce înseamnă că fiecare metru pătrat al ei suportă 200 de kilograme. La un balcon te apropii de limita asta mai repede decât la vopsit, fiindcă o găleată de mortar de reparație, un sac de material și doi oameni se adună. Împarte greutatea pe lungimea podinei și nu lăsa bucățile sparte să stea sus până se face un morman întreg într-un colț al ei.

Construcția balconului nu face în niciun fel parte din turnul tău închiriat. Nu legi schela de parapet, nu o proptești în placă și nu treci peste balustradă ca să intri pe balcon. Pune roțile pe frână imediat ce urci și mută turnul numai gol: fără găleți pe podină și cu atât mai puțin cu cineva sus. După fiecare mutare treci pe la cele patru stabilizatoare, chiar dacă ai înaintat doar o jumătate de metru pe aceeași alee dreaptă.

Riscurile stau aici deopotrivă deasupra ta și sub tine, în același timp. La spart și la periat pe fața de dedesubt cade întruna ceva, deci poartă ochelari și ține zona de sub podină liberă. Spune-le oamenilor din casă pe ce fereastră nu se iese în zilele acelea și acoperă tot ce nu suportă praf de beton. Un balcon dă aproape mereu spre o zonă pe care o folosește și altcineva din casă sau dintre vecini.